Istoria plutei

By on mai 2, 2015
values-888

 

In zile noastre, arborii de stejar de pluta se intalnesc in zona mediteraneana, in tari precum Portugalia, Spania, Italia, Franta sau in Africa de Nord (Maroc, Algeria si Tunisia). Totusi, Portugalia este cel mai mare producator si prelucator de pluta din lume.

Istoria plutei dateaza inca din anii 3000 i.Hr. , cand pluta era folosita la uneltele de pescuit, in China, Egipt, Babilon si Persia. In Italia dateaza din secolul IV i.Hr. , unde au fost gasite artefacte precum flotoare, dopuri pentru butoaie, incaltaminte pentru femei si materiale pentru acoperis. De asemenea, tot din acea perioada dateaza primele referinte legate de stejarul de pluta, amintite de catre filozoful grec Teofrast, care, in Tratatele lui despre Botanica si Ecologie, se referea cu uimire la “abilitatea acestui arbore de a-si regenera scoarta dupa ce aceasta a fost indepartata”.

Mai tarziu, in primul secol al erei crestine, naturalistul roman Pliniu cel Batran a facut mentiuni extinse cu privire la stejarii de pluta, in cunoscuta sa lucrare enciclopedica “Istoria Naturala”. El a explicat ca in Grecia copacii erau adorati, fiind vazuti ca symbol al libertatii si al onoarei, motiv pentru care doar preotilor le era permisa taierea lor. In aceeasi lucrare, putem citi ca stejarii de pluta erau destinati zeului din Olimp, Jupiter, iar frunzele si ramurile lor erau folosite la coroanele atletilor victoriosi. In Pompei, orasul roman a fost distrus de eruptia brutal a Muntelui Vezuviu, fiind gasite amfore de vin care au fost sigilate cu pluta.

In plus, in Portugalia este stipulat inca din 1209 legislatia mediului inconjurator cu privire la protejarea plutei. Mai tarziu, in epoca descoperirilor, constructorii navelor si caravelelor portugheze care porneau in cautarea unor lumi noi, foloseau stejarul de pluta pentru partile care erau cele mai expuse la conditiile meteorologice nefavorabile. Ei sustineau ca “sôvaro”, asa cum era numit atunci, pe langa faptul ca era deosebit de puternic, era si cel mai bun lemn pentru catarge si stinghii.

In secolul XVIII in Anglia au fost obtinute primele imagini microscopice ale plutei, prin folosirea unui microscop proiectat in Franta de catre calugarul Dom Pierre Perignon, care a inceput sa foloseasca pluta pentru a imbutelia sticlele faimoasei sampanii Dom Perignon. Aceasta alegere continua sa dainuie peste ani, ea fiind inca pastrata.

Totusi, cultivarea dupa o metoda dinainte gandita a stejarului de pluta dateaza doar din secolul XVIII, cand productia dopurilor de pluta a devenit obiectivul principal. Tot atunci au aparut si primele studii legate de compozitia chimica, intocmite de catre chimistul Italian Brugnatelli, si primul compendiu despre cultura stejarului de pluta, publicat in 1790 in Portugalia de catre Joaquim Sequeira, intitulat “Azinheiras, Sovereiras e Carvalhos da Província de Além-Tejo”.

In secolul XIX, Franta, Italia si Tunisia au investit in plantarea metodica a padurilor de pluta, iar tari precum Rusia sau Statele Unite ale Americii au inceput de asemenea sa planteze stejari de pluta. In Marea Britanie a fost  brevetata prima masina de producer a dopurilor de pluta, inventandu-se atat echipament auxiliar, cat si masini de prelucrat. Pentru prima oara, noi intrebuintari industriale ale plutei au fost utilizate, precum roci sedimentare simple sau albe, pentru podelele descoperite de americani. In ultimii ani ai secolului, in Reims (Franta), primele doua bucati ale dopurilor naturale de pluta au inceput sa fie fabricate.

In 1903 au aparut pentru prima data dopuri de pluta cu discuri naturale si un corp de aglomerat (material obtinut prin aglomerare). Cativa ani mai tarziu, brevete au fost inregistrate pentru utilizarea plutei la curelele de transmisie si cauciucuri si, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, acest material a fost utilizat in multe piese din echipamentul militar. In anii ’50 o companie Americana a produs primele placi aglomerate de pluta. In ultimele decenii, mai multe initiative diverse au aparut, cu scopul de a cerceta si de a define standardele international pentru industria plutei, inclusiv Confederatia Europeana din Liege (C.E. Liege), fondata in 1987. Alcatuita din federatii ale plutei din mai multe tari, aceasta organizatie a prezentat in 1996  Codul International de Fabricatie si Practica al Dopurilor de Pluta (ICCSMP), un document-cheie pentru controlul calitatii in producerea dopurilor de pluta. Acest document descrie si reglementeaza procesele corespunzatoare de fabricatie, fiind in permanenta revizuit si actualizat, in conformitate cu un nivel tot mai exigent din punct de vedere al calitatii.

In cele din urma, toate preocuparile din secolul XXI  cu privire la mediu au devenit o constanta, utilizarea unui material ecologic, reciclabil si biodegradabil precum pluta a crescut, in mod deosebit in domenii precum design durabil si proiectare ecologica. Un numar crescand al unor generatii de artisti cauta sa creeze obiecte de zi cu zi – articole pentru masa, bucatarie, timp liber si mobilier din “roadele pamantului”,  materiale care sunt 100% naturale, care contribuie la sustenabilitatea mediului. O inovatie absoluta a venit recent in piata stejarului de pluta: un scaun de masina cu baza realizata din pluta, fapt ce a injumatatit volumul sau si l-a facut de 3 ori mai usor decat scaunele traditionale. Lucrul extraordinar legat de aceasta inventive il reprezinta faptul ca fiecare dintre aceste scaune noi poate sa reduca greutatea unei masini normale cu 45 kg, in felul acesta contribuind la rezolvarea a doua probleme majore din industria auto, greutatea si volumul. Facut din 60% din pluta, pe langa faptul ca acest scaun ofera acelasi confort la jumatatea volumului, el are beneficiu de a fi reciclabil. Scaunul este un proiect national conceput in intregime de know-how-ul portughez (design, suport tehnic si stiintific); cu toate acestea, se afla tot in stadiul de prototip, el captand déjà atentia Magna, liderul mondial in productia de componente auto, avand comenzi in valoare de peste 300 milioane de euro.